In vremea faraonului Amenhotep al IV-lea, care si-a luat apoi numele
     de Akhnaton, la porunca acestuia, a fost elaborata o reteta
     miraculoasa, dupa care s-a preparat o bautura numita Antica.
     Oamenii de rind ii spuneau humus, adica pamint, sol. De fapt,
     licoarea aparuse mai demult, in vremea lui Amenhotep al II-lea. Ea
     era menita sa ii mentina mereu in putere pe sclavii ce construiau
     maretele piramide. Bautura aceasta curata bine vasele de singe si
     asigura o viata indelungata.
     Licoarea a fost preparata de preotii egipteni, care cunosteau tainele
     organismului, plantele - salbatice si cultivate - si toate virtutile
     acestora.
     Preotii foloseau si ei, la rindul lor, aceasta bautura pe care o
     preparasera, dar in doze mai mici, deoarece ei munceau mai putin
     decit sclavii de la piramide si, totodata, nu stateau tot timpul in
     soarele arzator al desertului.
     Bautura cu usturoi si lamiie
     Licoarea egipteana, care avea si rolul de a mentine si regla
     echilibrul vitaminelor din organism, a primit numele de Antica, de la
     cele doua componente: An = usturoi si Tica = lamiie. Cele doua
     componente asigura toata gama de efecte miraculoase ale acestei
     bauturi.
     Vitamina A sporeste densitatea si elasticitatea pielii, protejeaza
     limfa si impiedica transpiratia in exces. Usturoiul, care este bogat
     in vitamina A, mai contine siliciu, iar acesta are un rol important
     in reinnoirea maduvei osoase si hematopoeza (fabricarea de globule
     rosii tinere). Tot in usturoi se gaseste un element foarte rar, dar
     extrem de necesar - germaniul. Acesta favorizeaza formarea tesutului
     muscular.
     Prepararea miraculosului remediu
     Se folosesc patru lamii maricele, bine coapte, cu coaja subtire si
     trei capatini de usturoi. Lamiile se spala si se sterg, apoi se
     stoarce zeama intr-un vas de sticla, foarte curat (borcan). Coaja si
     pulpa ramase se dau prin masina de tocat si se pun intr-un alt vas
     (borcan). Capatinile de usturoi se curata, iar cateii se zdrobesc (ca
     pentru mujdei).
     Zeama lamiilor, cojile si pulpa (date prin masina) si mujdeiul de
     usturoi se pun toate intr-o oala emailata; dupa ce s-au amestecat
     bine se toarna in oala doi litri apa fiarta si racita. Oala se leaga
     cu o bucata de tifon pus in doua si se pune in frigider, pentru 72 de
     ore. Nu trebuie sa ne temem ca frigiderul va prinde miros de usturoi
     - lamiia il va face sa dispara.
     Dupa cele trei zile (72 de ore), continutul din vasul emailat se
     strecoara prin patru straturi de tifon, se pune in doua sticle de
     cite un litru si se inchid sticlele etans. Licoarea se va pastra la
     frigider.
     Administrarea acestui leac
     1-     Se ia timp de cinci zile , de cite patru ori pe zi cite 50 ml,
     cu 30 minute inainte de masa.
     2-     Apoi se face pauza timp de zece zile , dupa care procedura se
     repeta.
     3-     Cura dureaza cinci luni , dupa care se face pauza timp de doua
     luni .
     Prin folosirea acestei licori se previne orice raceala, organismul
     are la dispozitie un excelent tonic (indeosebi primavara). Se
     recomanda sa fie folosit chiar si de catre persoane perfect
     sanatoase.
     Acest preparat poate fi considerat un remediu universal, deoarece
     este capabil sa vindece aproape toate afectiunile tractului
     gastro-intestinal si disfunctiile hepato-biliare (mai putin calculoza
     biliara si afectiunile de vezica biliara). Preparatul curata
     rinichii, dezinfecteaza caile urinare, vindeca stenocardia,
     restabileste inima dupa infarctul de miocard, grabeste resorbtia
     cicatricelor postoperatorii.
     Daca se frictioneaza cu acest decoct radacina parului si se pun chiar
     comprese, dispar senzatiile de mincarime si matreata. In cazul
     mirosului neplacut al gurii, se clateste gura cu decoct si se si
     inghit, 1-2 guri. Preparatul curata intestinul subtire, inlatura
     avitaminozele si constipatiile. De asemenea, este un remediu in
     scorbut si in tuberculoze
No comments:
Post a Comment